Astazi, statia de club YO3KXL implineste 15 ani de serviciu continuu !
In afara de cele mentionate in articolul "Scurt istoric YO3KXL", ma uit in timp si imi amintesc perioada infiintarii... Doamne! - trec anii atat de repede si nu-mi vine sa cred. Dar nu pot sa uit "mirosul" acelei epoci de pionierat. Voi face un mic salt spre epoca respectiva, incercand sa redau cat mai bine, pentru cei care iubesc astfel de istorii, evenimentele care au condus la infiintarea si aparitia statiei de club YO3KXL.
In perioada 1990-1995, a fost la moda utilizarea benzii de CB (27MHz) pentru o groaza dintre radioamatori si nu numai. Statii de CB au existat si in "epoca lui Ceasca", dar se cam evita utilizarea lor, tocmai pentru a nu avea probleme. Cei de varsta mea stiu foarte bine ca spectrul era monitorizat si daca foloseai statii fara autorizatie, se lasa cu incurcaturi mari; iar banda publica (CB) nu era autorizata spre folosire. Ca atare, imediat dupa lovitura de stat din '89, baietii nostri au inceput sa foloseasca la greu si aceasta banda. Evident, n-a trecut multa vreme si si-au facut aparitia si alte clase de utilizatori care n-aveau tangenta cu radioamatorismul: taximetristi, camionagii, diversi particulari (individuali sau firme). Inceputurile CB-ului in Bucuresti se leaga de porecle si "indicative" precum 01, Dragos / 02 ("sunt zeeeerooo-doi"!) din Drumul Taberei, Vali de la Foisorul de Foc, mistocareala cu Pinocchio si Burratino, Nasu ("vreau banii meeiii !!"), K2 (Vasile, ulterior YO3GON), Catalin "Foamea" din Ferentari, Mos Tutti (SK, Dumnezeu sa-l odihneasca!), Nike de la Opera (cred ca mai exista si acum verticalul sau), precum si multi, multi altii. Eu am avut porecla "Cpt. Picard", hi.
Pe vremea respectiva Internetul abia patrundea la noi in tara. Unul din numele foarte cunoscute legate de acest lucru, este cel al dlui. Mihai Batraneanu, fondator al companiei PCNet (fiul lui Niculai Batraneanu, YO3CB - unul dintre cei mai varstnici radioamatori din tara, n.1928). De numele dansului se leaga si functionarea Cercului de electronica de la Palatul Copiilor (pe atunci, Palatul Pionierilor, hi).
PCNet oferea la inceput, conturi de acces E-mail prin UUCP. Pentru conectarea cu ISP-ul, se foloseau liniile telefonice Romtelecom, in general. Un modem facea dial-up si caraiala obisnuita aparea pe fir. O aplicatie primitiva iti permitea schimbul de mesaje si cam atat. Putin mai tarziu (1996-1997), PCnet a permis si acces la Web si astfel, Internetul isi facuse deja loc in casele noastre.
Ei bine, cam tot in acele vremuri, cei care nu-si puteau permite un abonament dial-up, puteau face schimb de mesaje si de fisiere folosind reteaua FidoNet. Aceasta era compusa din mai multe noduri care functionau prin casele entuziastilor. Nodurile rulau un soft de BBS si de mail-exchanger. Comunicatia se facea tot prin modemuri si linii telefonice. Utilizatorii isi compuneau mesajele offline, apoi sunau la numarul BBS-ului la care isi creasera un cont, pentru a realiza transferul de mail. Nodurile aveau ore bine stabilite de intercomunicare, transferand mesajele primite de la utilizatori, spre un nod central care indeplinea si rol de gateway cu Internet-ul. Acel gateway fusese alimentat prin PCNet si de existenta lui stia si Mihai Batraneanu...
Existau destui radioamatori care erau conectati in FidoNet si de asemenea, care comunicau si in cadrul benzii publice CB (27 MHz). Prin CB l-am cunoscut pe Alex si astfel mi-am creat un cont pe XCOM BBS, sistemul sau conectat la FidoNet. XCOM BBS folosea pe vremea respectiva un sistem special de conectare a utilizatorilor care veneau prin dial-up. Sistemul respectiv era tinut la mare secret pe vremurile acelea, intrucat ii punea pe jar pe cei de la "Telefoane". Centralele digitale inca nu aparusera; se foloseau sistemele Rotary si Pentaconta. Ambele aveau o vulnerabilitate care a fost exploatata de cei care stiau cum: tensiunea a.c. provenita de la apelul in curs de desfasurare, era "retezata" prin cuplarea unui sistem cu diode Zenner. Calea de comunicatie ramanea deschisa intre apelant si destinatar, prin centrala. Pentru stabilirea comunicatiei, se cuplau capacitiv receptorul (casca telefonica) si emitatorul (un montaj de amplificator de microfon cu un singur tranzistor, care consuma sub 12mA - limita la care releul aferent din centrala telefonica se declansa, inchizand circuitul si pornind contorizarea). Astfel, se putea vorbi peste apelul initiat, evident, in mod gratuit. Hi. Un sistem cu 2 LED-uri in antiparalel, inseriat pe linia telefonica, iti indica starea liniei. Daca se declansa releul (si implicit contorizarea), se inversa tensiunea pe linia telefonica si acest lucru era semnalizat de unul dintre LED-uri - stiai ce ai de facut. HI. La vremea respectiva, modificasem modem-ul de la XCOM BBS ca sa poata raspunde automat cu acest sistem, asadar utilizatorii erau fericiti ca pot suna "moka".
Prin 1997 publicasem chiar existenta lui XCOM BBS, in revista F.R.R. Distractia n-a tinut mult, intrucat accesul la Internet a inceput sa se generalizeze, si mentinerea unui BBS in FidoNet nu isi mai avea sensul.
Ei bine, tot prin 1996 am luat contact pentru prima data cu comunicatiile prin packet-radio. Pentru ca bunul meu amic, Gabriel Patulea, a parasit in 1997 tara, devenind VA3FGR, am cautat o modalitate ieftina de a mentine contactul cu el. Si acea modalitate a fost chiar reteaua packet-radio... dar care beneficia de un singur gateway pe atunci: sistemul de la YO3KWT (Adcon Telemetry SRL), intretinut de Stefan Bordeanu, YO3DP (asa cum am mai spus, mai exista si BBS-ul lui Petre Endrejevschi, YO3CTW - dar acesta nu oferea acces la mailul de Internet, intrucat invoca niste articole dintr-un regulament care devenise desuet si nu-si mai avea rostul). Din pacate, nodul lui Stefan avea o acoperire slaba a Bucurestiului si comunicatia era destul de dificila.
Astfel, pe 10.12.1998, YO3KXL a emis primul cadru AX25 in eterul bucurestean, punand la dispozitia tuturor celor care il puteau conecta, conturi de E-mail gratuite si acces nerestrictionat la ariile cele mai interesante de news hamradio care erau vehiculate pe BBS-urile internationale. Am urmarit in mod special ca radioamatorii sa aiba acces la ariile de tranzactionare a echipamentelor dedicate (arii numite "4sale", etc.), tocmai pentru a le facilita posibilitatea de a-si cumpara mai usor astfel de echipamente.
YO3KXL a folosit la inceput, in loc de TNC, o placa de sunet. Actualmente, folosim un TNC Kantronics KPC4, 1200 bps AFSK, pus la dispozitie de Theodor Danaricu, YO3GQO. Desigur, am incercat si alte variante, dar cea mai stabila a ramas KPC-ul.
In 1999, pentru a comunica in reteaua packet-radio, foloseam un laptop Toshiba T1000LE, dotat cu stravechiul procesor Intel 80C86 functionand la teribila viteza de 9.54MHz (mod turbo!). Eheeeee, ce vremuri, oameni buni... Ca interfata hardware pentru comunicatia packet-radio, am folosit la inceput un modem AFSK realizat in regim propriu, dupa o schema publicata de Gabi (VA3FGR) si bazata pe demodulatorul PLL NE565. Schema a fost publicata in revista F.R.R. si daca o voi regasi, voi posta un link catre aceasta, macar pentru frumusetea istoriei, hi. Ulterior, am trecut la placa de sunet si am mai experimentat atat cu modem Baycom (TCM3105), cat si cu TNC2 sau PK-88.
In fine, ca statie radio, am folosit initial un RTP4MF modificat, la care adaugasem un sintetizor de frecventa cu comutatoare decadice, construit dupa o schema publicata de colegul Bogdan Andronic, YO3FMJ. Prin 1999, am reusit sa-mi cumpar o statie handy ALINCO DJ-191, dar care s-a dovedit a fi o problema pentru comunicatia in packet-radio: datorita filtrelor AF de accentuare/ dezaccentuare, modifica prea mult faza semnalelor procesate si din acest motiv, aveam multiple erori in canalul RF. A trebuit sa gasesc o alta solutie, si la scurta vreme, a aparut o Motorola Radius M10. Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca DJ191 m-a servit cu multa incredere in rest si am iubit statia aceea. Cu ajutorul ei, am avut ocazia de a face ani la rand, QSO-uri cu statii DX, prin intermediul link-ului HF/VHF care functiona la radioclubul YO4KCA din Constanta, al carui sef si suflet a fost regretatul Radu Bratu, YO4HW. Ajuns aici, nu pot sa nu-l mentionez si pe Valentin Oprescu, YO4GAB, un om care si-a dedicat timpul liber, radioamatorismului in general si pentru constanteni, in particular. Din pacate, amandoi sunt SK.
Cu DJ191 am reusit sa fac legaturi DX in banda de 2m, inclusiv de pe tarmul marii. A fost o perioada foarte "tare" prin 2001 sau 2002, daca nu ma insel, cand au existat conditii sporadice de propagare la mare distanta, pe timpul vacantei de la mare. Am fost extrem de placut surprins sa pot lucra statii din Norvegia, Olanda, Germania, UK, Grecia, Spania si Rusia, folosind doar statia portabila si cei 5W amarati ... Dar asta este una dintre frumusetile radioamatorismului!
Ei, cam atat deocamdata. Am evocat destule episoade ale trecutului, acum v-am lamurit contextul aparitiei lui YO3KXL si de asemenea, motivele pentru care aniversam cei 15 ani de activitate.
Dupa cum am spus si in articolul "Scurt istoric al YO3KXL", in momentul de fata, gateway-ul packet-radio inca mai functioneaza pe QRG-ul de 144.800 MHz, dar BBS-ul nu isi mai are sensul. Cristi, YO3GWM, a implementat nodul APRS YO3KXL-10, iar noi am lansat de curand, serverul WebSDR care functioneaza deocamdata doar pentru banda de 40m. Va fi extins in curand, totusi, adaugand alte benzi care se vor dovedi utile pentru colegii radioamatori.
YO3KXL promoveaza spiritul liber si vehicularea nerestrictionata a informatiilor. Suntem deschisi oricaror propuneri de colaborare si vom oferi suport oricarei persoane care ar dori sa imbratiseze acest minunat hobby.
Echipa YO3KXL
{jcomments on}